„Dacă vrei sa fii iubit, iubește.”
Seneca
Iubește și-atunci când ești
trist
Și ura lumii te-mpresoară!
Cu tine, Dragoste, exist
Și-am înviat a câta oară?
Cred în puterea Ființei tale!
Oriunde merg pe drum posac
De peste gând îmi ieși în cale
Și te-ntâlnesc în tot ce fac!
De tine-i gura mea flămândă,
Poemul ce mi-l fericești,
Nimicul stă mereu la pândă,
Dar tu netemătoare-mi ești!
Lumina ta mă înveșmântă,
Sufletul meu în ea încape,
Iubește! Ce poruncă sfântă!
Și biruința e aproape...
* * *
Cine nu iubește, nici să nu
mănânce,
Să mă ierte Cerul, nu pot să-l
îndur,
Pâinea nu e pâine dacă nu se
frânge
Cu ardoare sfântă pentru cei
din jur!
Cine nu iubește, nici să nu
urască,
Fie precum vântul, fără simț
și mut,
Aibă dar de-a pururi sufletul
de iască,
Vai și-amar de mama care l-a
născut!
Dragostea există și-ntre
dobitoace
Și e îndrăgostită fiecare
floare,
Cine nu iubește nu e om și
pace,
Nici măcar nu poartă
altă-asemănare,
El despre Iubire să nu-mi
spună mie
Și-așa lumea asta-i plină de
ereți,
Cine nu iubește, ducă-se-n
pustie
Și să stea acolo patruzeci de
vieți!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu