Jugul...

 

Spun Libertate! Și cuvântul doare,

Liniștea arde sângerând în maci

Și Cerul deasupra e plin de sudoare-

Române, învață să rabzi și să taci!

 

Spun Libertate! Libertatea augustă

N-am înțeles-o niciodată deplin,

Fericit e poetul care te gustă

Fără să știe de jugul străin!

 

Spun Libertate și încă nu-i bine,

Numele tău l-a iubit din belșug

Neamul acesta cu credința în tine,

Purtând prin istorie jug după jug...

 

Am tăcut, am răbdat și Fiul Tău,Tată

Din zările acestea atât de lumești

Și-a strigat înspre Tine durerea Lui toată-

„Dumnezeul Meu, de ce mă părăsești?"

                          * * *

Eu am crezut și cred în Libertate,

Noi ne-am eliberat atunci de-un jug,

Din câte, Doamne, nouă ne-au fost date

Și le-am avut în soartă din belșug!

 

Și-acum ne-apasă unul pe grumaz,

De-l suferim și parc-așa ne place

În viața noastră să n-avem răgaz

Ca să trăim în liniște și-n pace.

 

Jugul acesta nu-i un jug străin,

Purtarea lui e-atât de dureroasă!

Cât de nesuferit e orice chin

Dacă vine dinspre cei de-acasă!

 

Nicolae Nicoară-Horia