Mă strâng în brațe Munții...

 

 

Am iubit Muntele de când îl știu,

Pe Munte S-a  schimbat Iisus la Față,

De-acolo-mi vin cuvintele când scriu

Cu toate diminețile din Viață!

 

Și Muntele din Adevăr mă știe

Atunci când pe Câmpie-mi este greu

Spre El își face gândul cărăruie,

Să-l alduiască Bunul Dumnezeu!

 

Am fost și în adânc, mi-aduc aminte,

Cât aur și argint aveam pe mâini...

În Munții din Apus, o, Doamne sfinte,

Nu ne lăsa ca să le fim străini!

Duminică, 23 August 2026

 

 Mă strâng în brațe Munții Apuseni,

Tu de Iubirea lor să nu te temi,

Eu știu că gelozia-i boală grea,

Dar noi ne-am lepădat de mult de ea!

 

Mă strâng în brațe Munții, cei de-Acasă,

Unde-i Copilăria mea rămasă

Pe Curătura unui Dor prelung,

Ce tânăr e! Nu pot să-l mai ajung...

 

Cuvântul mi se înalță tot mai sus,

M-or strânge-n brațe Munții din Apus

Când obosit de vreme mă voi duce

Să-mi odihnesc tăcerea sub o cruce.

 

Acolo, pe cărări de iarbă arsă,

Gândul meu flămând, precum o coasă,

Spre ei tot urcă-n orice dimineață,

Mă strâng în brațe Munții plini de viață...

 

Nicolae Nicoară-Horia