Dimineață m-au trezit din vis
Cuvintele acestea argintii,
Nici acum nu știu cine le-a
zis-
„Vino să culegem nostalgii!”
Era un glas venit din zări
cărunte,
Chemarea lui m-a luminat la
față
Și se făcea că eram sus pe-un
Munte
Ce-l mai urcasem într-o altă
viață...
Și luminau cuvintele în noapte
Așa precum ard strugurii în
vii,
E vremea lor de-acum și sunt
răscoapte-
„Vino să culegem nostalgii!
* * *
Nu mă chema, ard strugurii în
vie,
E vremea lor de-acum în Calendar,
Saltă-n mine gândul şi mă-nvie
Frumos şi tânăr ca un
căluşar...
Vreau să-i culeg cu grijă, bob
cu bob,
Nimic să nu rămână de
pierzare,
Ce liber mă simt, Doamne, ca
un rob
Scăpat definitiv din
închisoare!
Tu să-i zdrobeşti desculţă
pe-nserate
Şi mustul să ne vindece de
noi,
Miroase-a vin şi-a nuntă în
cetate,
Tu fă-mă iarăşi tânăr
înapoi...
Pe mâini, pe ochi, pe fiinţa
mea deplină
Sunt plin de mierea
strugurilor copţi
Şi chiar acum mă-nţeapă o
albină,
Durerea ei tu nu o mai
suporţi...
De bucurie ochii mei sunt uzi,
Din când în când se odihnesc
şi scriu,
Vin graurii în stoluri, nu-i
auzi?
Din care zări flămânde, nu mai
ştiu...
Nu mă striga, ard strugurii în
Vie,
E vremea lor de-acum în
Calendar,
Saltă-n mine gândul şi mă-nvie
Frumos şi tânăr ca un
căluşar...
Nicolae Nicoară-Horia
