Duminică,
12 Iulie 2015
În
fiecare seară când mă închin
Și seara
întotdeauna e târzie,
Sufletul
meu miroase-a rozmarin,
Miroase-n
casa mea a poezie!
De toate
grijile atunci mă rup,
De
parc'aud și îngerii
cum cântă
Și
simt cum îmi pătrunde-adânc în trup
Un
fel de liniște și pace sfântă...
Până
se face ziuă peste lume
Îmi
odihnesc tăcerile-n cuvinte
Și-atunci
mă strigă cineva pe nume,
Cine
mă strigă? nu-mi aduc aminte
Și
mă trezesc din somn ca un copil
La
sânul maicii, plin de bucurie
Și
o pornesc din nou la drum tiptil,
Iar
gândul meu miroase-a Poezie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu