Duminică,
5 Iulie 2015
Gândul
tău e tot flămând
Și ne
duce vremea, doamnă,
Cum se
duc, se duc țipând
Toți
cocorii dinspre toamnă,
De
rămâne-n urma lor
Iarba arsă
pe coline,
Marginile
noastre dor,
Bătrânețea
oricum vine...
Înapoi nu
se mai poate
Să ne
naștem din cuvânt,
Lasă-mi
ridurile toate
Să le văd
așa cum sunt,
Cât vom
fi aici sub stele
Tot
frumoasă eu te știu,
Dragă-mi
ești în toate cele
Și mi-ai
fost de când te scriu!
Precum
versul te îndeamnă,
Uită
grija cea de mâine-
Ni se duce
vremea, doamnă,
Dar
duminica rămâne...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu