Duminică,
26 Iulie 2015
Știu că
mă pândești
ca orice
frumusețe curioasă,
mai ales
noaptea
când
scriu...
Singuri,
ochii tăi,
somnoroșii,
nu mai
vreau să se culce,
degeaba le
recit
din poem-
noapte
dulce!
Nici
fântâna nu mai crede
în
curcubeu!
Cum stai
răzimată
de
sufletul
meu,
ca vântul
obosit
de catarg
și
corabia ne duce
tot mai
departe
în
larg...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu