25
Iulie 2015
Aș vrea
să plec, dar tot amân
Spre-Acasa,
cea fără zăbrele,
Mi-e dor
să dorm o noapte-n fân
Pe Deal,
sub cerul plin de stele
Și-acolo
sus, la vremea dată,
Să-ți
mai recit până se poate,
Precum
atunci când erai fată,
Poemul cel
mai drag din toate...
Dar iarba
mea de-acum e arsă,
Prin ea
doar vântul mai tresaltă,
În pod
rugina scurmă-n coasă
Și
liniștea e-atât de înaltă!
............................................
Când o să
plec nimeni nu știe,
Nu știu
nici gândurile mele,
Mi-e dor
s-adorm în Poezie,
Pe Dealul
ei, cel nins cu stele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu