Diasporatul...

22 Iulie 2015

Un a mic din clasele primare,

Nici nu mai știe bine românește,

Pe limba lui, pe care o mai are,

Plecat afară, tună și trăsnește

Acolo, printre seminții străine,

Că își iubește Patria de-acasă,

Dar că-i român să spună i-e rușine,

Nici stăpânii lui nu îl mai lasă!

El vrea să îmi dea lecții de viață,

Când toată truda lui e în zadar,

Îl recunosc acum după mustață,

Repetent la muzică și-Abecedar...

Mă-njură de străbuni și de părinți,

Îmi spune chiar cuvinte de ocară,

Nu le scriu aici din bunul simț-

„Tu de ce nu ai plecat din Țară?”

Îl iert și îl aștept, ca om cu minte,

Nu-i port ură, nici cât o fărâmă,

Diasporatul nu-și aduce-aminte

Cum ne jucam, cu puța în țărână...