Sunt de la țară...

29 Iulie 2015

Sunt de la țară, nu de la oraș,

Și nu m-a născut mama mintenaș,

Nicicând credința nu mi-a fost ocultă,

La țară încă e răbdare multă!

Acolo, în icoane, mai plâng sfinții,

Eu nu puteam să îmi aleg părinții

Și nimeni pe pământ, să recunoască,

Nici locul unde-anume să mă nască!

Mi-s de la țară, Țara e în mine

Și dacă sunt, mă simt atât de bine

Cu toată veșnicia dintre doage

Și versul meu de-acolo mi se trage,

Precum se trag izvoarele din stânci,

Acolo am umblat copil pe brânci

Și tot pe brânci, când sufletul mi-e greu,

Urc pe Golgota pân' la Dumnezeu!

Azi casa mea și altele din jur

Îs tot mai mici și fără de contur

Și nu mi-e trist cuvântul când îl scriu,

Cel răstignit pe cruce, încă-i viu!

Sunt de la țară, nu e niciun bai,

Mă simt acolo ca Adam în rai

Și am credința spusă în cuvânt,

Nici nu-i în altă parte pe pământ...