Liniștea de pe Munte...

Duminică, 19 Iulie 2015, spre seară...

Muntele Găina

Acolo sus pe Munte, lângă cruce,

E-o liniște ca într-un dor postum

Și soarele se duce să se culce,

A obosit și el de-atâta drum.

Doar Iancu stă de veghe lângă vatră,

Azi Moții i-au adus și lui merinde,

Cu ochii plânși, încremeniți în piatră

Se uită-n zarea ce nu-l mai cuprinde.

De dincolo de lumea tulburată

Un glas îi strigă dorul- „Avrămuț!”

Pe mal de Arieș, la vremea dată

Se naște iar la Vidra un pruncuț...