30
Iulie 2015
Eu știu
că poezia „te îmbată”,
Cu ea mai
uită omul de necaz,
Se mai
întâmplă însă câteodată
Cel ce o
scrie să nu fie treaz...
Am
întâlnit „poieți”, dar nu prea mulți,
Prin oraș,
la sat, ori prin taverne
Și-atunci
când vrei ca omul să-i saluți
Ei îți
recită poezii... „moderne.”
Țin
minte, unul, cam cu părul creț,
Cu ochii
mari, cât două portocale,
La început
părea un tip citeț,
Dintre
cuvinte mi-a ieșit în cale:
Ce te
holbezi la mine, nu pricepi?
Și-amestecând
mai multe limbi deodată,
Îmi spune
ca ariciul dintre țepi-
Nu știi
că poezia te îmbată?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu