Rugăminte...

6 Iulie 2015

Scriam azi-noapte sub arcada lunii

Și scrisul meu de-acum e-un fel de crez,

Am înțeles, că deranjez pe unii

Că scriu prea zilnic și prea des postez!

Nici nu se spală cu-adevăr pe față,

Iar cugetul-era să spun o glumă

Ei și-așa mă „dilesc” de dimineață,

Și nu înțeleg mânia lor din humă!

E poate meseria cea mai dragă,

S-arunce cu noroi peste cuvinte,

Atâta doar îi rog, să-mi înțeleagă,

Aici și-n veci, această rugăminte,

Să nu-mi înjure sufletul de mamă,

Ea, Maica mea, nu are nicio vină!

Dar sunt imun și nu-i mai bag în seamă,

Îmi văd de treaba mea dinspre lumină...