Bunicule, să nu fii supărat...

1 Septembrie 2015

Te-am auzit-ce dulce m-ai certat,

Cu sufletul străbunului pe roată:

Bunicule, să nu fii supărat

Țara asta veșnic nu se gată!

Scrie despre ea, atât cât poți,

Glasul meu înlăcrimat te-ndeamnă,

La Țebea sus și-acolo printre Moți,

Miroase-a veșnicie și a toamnă...

Cuvântul tău e-atât de fericit,

Cum altul pe pământ nici nu mai este!

Când voi fi mare o să îl recit

Izvoarelor și brazilor pe creste!

Pe mal de Arieș tulburător

Avram Iancu o să-mi iasă-n cale,

De el și de tribunii lui mi-e dor

Să mântuie tot neamul meu de jale;

Voi merge-n locul lui la împărat,

Eu nu i-am fost și n-o să-i fiu argată,

Bunicule, să nu fii supărat,

Țara asta veșnic nu se gată...