E-aproape toamna...

 

Și vara asta pleacă, nu se duce,

Cum au plecat și celelalte veri,

Lumina e din ce în ce mai dulce

Și via mea e plină de poveri!

 

Tot aerul din jur miroase-a toamnă

Și ființa ta miroase-a poezie,

Să te adun în versul meu mă-ndeamnă

Și-acolo să rămâi o veșnicie...

 

Și vara asta pleacă, nu fii tristă,

Să ne-adunăm recoltele pe rând,

Când fără vară, toamna nu există,

Nici fără tine gândul meu flămând...

...........................................................

Curge lumina dinspre Munți șuvoi,

Ci lasă-mă să te cuprind în vers,

E-atât de-aproape toamna între noi

Și rodul tot mai bun pentru cules!

 

Ca un prunc în Râul cald și rece

Aș vrea să mă cufund în cerul tău,

E-aproape toamna, vara o să plece

Și dacă pleacă să nu-ți pară rău

 

Și dacă-ți pare, o să vină alta,

Mai frumoasă poate și mai blândă,

Nu doare piatra când lovește dalta

Cioplindu-i chipul care stă la pândă...

.................................................

Și timpul parcă e bolnav de gută,

Nici vindecarea nu mai are rost,

E-aproape toamna, fie, Doamne-ajută

Să ne-adunăm risipa care-am fost...

 

Nicolae Nicoară-Horia