Nu toate gândurile sunt de folos...

Duminică, 12 Iulie 2020

Nu toate durerile trebuie spuse,

Nu toate gândurile care vin în minte,

Tu le cunoști pe fiecare, Iisuse

Și pe cele ce încă nu au cuvinte!

Roșii, ca mărul, vineți, ca pruna,

Din dragoste poate, așa, din nimic,

Cei de lângă mine mă-ntreabă întruna:

„Cum te simți, omule?” Eu ce să le zic?

Puterea Cuvântului de când mi-a fost dată,

Pulbere-n vânt mă simt fără el,

Poezia mea nu i-a-ntrebat niciodată,

Le știe bucuria și tristețea la fel...

Când suferă ei și pe mine mă doare,

Din înaltul ființei și până jos,

Nu toate durerile sunt necesare,

Nu toate gândurile sunt de folos...

Nicolae Nicoară-Horia

Mă simt onorat...

11 Iulie 2020

Mă simt onorat

Și cuprins

De-o bucurie curată,

Aleasă,

De fiecare dată

Când cineva îmi ia poezia

Și o duce

Acasă,

Ca pe-o mireasă!

Și acolo,

Sufletul lui

Așteptând-o

În prag...

Toate cuvintele mele,

De sub soare

Și de sub stele,

Știu bine,

Omule drag,

Sunt și pentru tine!

Nicolae Nicoară-Horia

Doina mea vindecătoare...

Vineri, 10 Iulie 2020

Doina mea, doină de jale,

Că de bucurie-ai fost,

Te aud venind pe cale

Și călare și pe jos;

Doina mea, de-o vreme-ncoace

Peste tot unde mă știu,

Nu ai liniște, nici pace

Întotdeauna când te scriu!

Iarba geme pe coline

Tot mai arsă și mai multă,

Plânge sufletul din mine

De durere când te-ascultă!

Doină, doina mea cea vie,

Cine te-a lovit în glas

A plecat ca o stihie,

Pururea tu ai rămas!

Tulnicul se-aude-n zare,

Cerul cade peste Râu,

Fluierul în Munți tresare

Din șerparul de la brâu,

Doină, Doină-Rugăciune

În cuvântul care-l spun,

Iancu plin de-amărăciune

Lăcrimează sub gorun;

Te horește Crăișorul

Horea dintre izvoare,

Stâmpără-mi și mie Dorul,

Doina mea vindecătoare!

Necuprins de îndoială

Sufletul să ne rămână,

Vindecă de orice boală

Toată Nația Română!

Adevăr și adăpost,

Leagăn și mormânt mereu,

Doină, tu aici ai fost

Între noi și Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia

Nu vă jucați cu libertatea noastră...

Joi, 9 Iulie 2020

Din zarea, cea de-a pururea albastră,

Vă strig, compatrioți, să m-auziți,

Nu vă jucați cu Libertatea noastră

Prin legile pe care le gândiți!

De mai există undeva în lume,

Poemul meu nu-l puneți pe butuci,

Când...suspectezi pe cineva anume

De ce să-l iei cu forța și să-l duci?

Geme-ntunericul dinspre lumină,

Pe care l-au băut strămoșii mei,

„Suspiciunea”-n viață nu-i o vină,

Ea poartă-n sine răutatea ei!

Cine îmi spune mie că-i bolnav

Acest neam venit dinspre-agatârși?

Cuvântul meu pe care-l scriu e grav,

Iar Poezia are ochii plânși!

Eu știu ce spun și frații mei de sânge,

Dar gura lor sortită-i ca să tacă,

Libertatea, care-acum se frânge,

Nu vă jucați cu ea, spurcată joacă!

Nicolae Nicoară-Horia

Poemul din zori...

Joi, 9 Iulie 2020

Scriu acum cu zorii dimineții

Acest poem, de ea tot mai avid,

Ce nume-mpărătesc i-au dat „băieții”

Acestui virus blestemat-Co-vid!

Mi-e dor de tine, Dacie Română,

Rămasă pe pământ de mii de ani,

Strămoșii au murit cu arma-n mână,

Cu ea întotdeauna spre dușmani!

Dușmanul de acum, el nu se vede,

Și împotriva lui nu-i niciun flit,

Doina ta, cea dinspre frunză verde,

Ea niciodată nu s-a ofilit...

Dacă va fi cândva să plec și eu,

„Bătrân” cum sunt, neputincios, mă iartă,

Cu fața către Bunul Dumnezeu,

Așa să-mi fie Ruga mea deșartă...

Nicolae Nicoară-Horia

Prietenul fidel...

8 Iulie 2020

Ce liniște se face-n jurul meu!

Un singur prieten mi-a rămas fidel,

La bine-ntotdeauna și la greu,

E-atât de nimeni Omul fără El!

Cuiele din Adevăr mă dor!

Când le-am cerut degrabă ajutorul

Toți au plecat în treburile lor,

El singur a rămas-Mântuitorul!

Mâna Lui o simt aici pe frunte,

Ușoară, precum umbra unui nor,

L-am cunoscut acolo sus, pe Munte,

Pe Muntele cel mai înalt din Dor!

Pân'o să-mi cadă lutul peste pleoape

Cum o să-L uit pe Prietenul meu sfânt?

Mereu i-aud cuvintele de-aproape:

„Nu te teme!” Eu cu tine Sunt!

Nicolae Nicoară-Horia

Poezie și sex...

7 Iulie 2020

Cum se uită luna printre cetini

Adeseori din locul ei cu jind,

Așa mă uit în Lista mea de prieteni,

Și vreau pe toți în brațe să-i cuprind,

Dar o-ntrebare, oarecum ciudată,

Mereu îmi dă târcoale-doar sunt viu!

Câți dintre ei or fi citit vreodată

Un vers măcar pe care-aici îl scriu?

La toți pe rând eu am ieșit la poartă

Cu sufletul de bunătate plin,

Sunt fel de fel de chipuri ce le poartă

Oftatul sincer, dar și cel meschin...

Unele, cu vocea lunguiață

Mi-au spus deschis, cuvâtul e în DEX

Și peste tot îl întânim în viață-

Eu nu vreau Poezie, ci vreau sex!

Gândul meu de altceva-i flămând,

Eu nu citesc, e-o pierdere de timp

Și să scriu am și uitat de când

Stau la taifas cu...zeii din Olimp...

..................................................

Cum se uită soarele prin cetini

Cu bucurie luminându-mi fața!

Puținii mei, adevărații prieteni,

Vă spun vouă-„bună dimineața!”

Nicolae Nicoară-Horia