Joi,
9 Iulie
2020
Din
zarea, cea de-a pururea albastră,
Vă
strig, compatrioți, să m-auziți,
Nu
vă jucați cu Libertatea noastră
Prin
legile pe care le gândiți!
De
mai există undeva în lume,
Poemul
meu nu-l puneți pe butuci,
Când...suspectezi
pe cineva anume
De
ce să-l iei cu forța și să-l duci?
Geme-ntunericul
dinspre lumină,
Pe
care l-au băut strămoșii mei,
„Suspiciunea”-n
viață nu-i o vină,
Ea
poartă-n sine răutatea ei!
Cine
îmi spune mie că-i bolnav
Acest
neam venit dinspre-agatârși?
Cuvântul
meu pe care-l scriu e grav,
Iar
Poezia are ochii plânși!
Eu
știu ce spun și frații mei de sânge,
Dar
gura lor sortită-i ca să tacă,
Libertatea,
care-acum se frânge,
Nu
vă jucați cu ea, spurcată joacă!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu