Sâmbătă,
18 Iulie
2020
Nu-i
singur Muntele, știu bine,
Sub
cerul plin de funigei
Puțini
și triști pe serpentine
Spre
el tot urcă Moții mei;
La
poale jos de bună seamă,
Oricâte
legi sunt pe pământ
Nu-i
cine să le pună vamă
Pe
gând, pe suflet, pe cuvânt!
Ei
tulnică din zare-n zare
Și
pe-nțelesul tuturor,
Nu-i
Târgul nostru de vânzare,
Cum
să vinzi inima din Dor?
Porunca
Iancului e sfântă,
Și
vălurește peste plai,
Cine
se ia cu ea la trântă?
„No
gata, fraților? No hai!”
Cât
va învlăstrări lumina,
Cea
dintre un băiat și-o fată,
Nu-i
singur Muntele Găina
Și
n-o să fie niciodată!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu