Întrebările fără răspuns...

Duminică, 26 Iulie 2020

Din Copilăria-n care stau ascuns

În goliciunea mea, supus Vederii,

Mi-au plăcut întrebările fără răspuns,

Mai ales cele ale Întemeierii...

Țin minte, martori îmi sunt sfinții,

La-nceput, acasă, sub cerul senin,

Copil fiind, îmi întrebam părinții,

Cine sunt și de unde vin?

Astăzi, când privesc în urma lor,

Aceste întrebări sunt tot mai multe,

Întrebările fără răspuns mă dor

Și nu mai are cine să le-asculte;

Copilului de-atunci cu ochii plânși

De vederea cea mai din afară,

Îi sângeră amurgul printre târși,

În amintirea lui se face seară...

Nicolae Nicoară-Horia