Poemul din zori...

Joi, 9 Iulie 2020

Scriu acum cu zorii dimineții

Acest poem, de ea tot mai avid,

Ce nume-mpărătesc i-au dat „băieții”

Acestui virus blestemat-Co-vid!

Mi-e dor de tine, Dacie Română,

Rămasă pe pământ de mii de ani,

Strămoșii au murit cu arma-n mână,

Cu ea întotdeauna spre dușmani!

Dușmanul de acum, el nu se vede,

Și împotriva lui nu-i niciun flit,

Doina ta, cea dinspre frunză verde,

Ea niciodată nu s-a ofilit...

Dacă va fi cândva să plec și eu,

„Bătrân” cum sunt, neputincios, mă iartă,

Cu fața către Bunul Dumnezeu,

Așa să-mi fie Ruga mea deșartă...

Nicolae Nicoară-Horia