Duminică,
12 Iulie
2020
Nu
toate durerile trebuie spuse,
Nu
toate gândurile care vin în minte,
Tu
le cunoști pe fiecare, Iisuse
Și
pe cele ce încă nu au cuvinte!
Roșii,
ca mărul, vineți, ca pruna,
Din
dragoste poate, așa, din nimic,
Cei
de lângă mine mă-ntreabă întruna:
„Cum
te simți, omule?” Eu ce să le zic?
Puterea
Cuvântului de când mi-a fost dată,
Pulbere-n
vânt mă simt fără el,
Poezia
mea nu i-a-ntrebat niciodată,
Le
știe bucuria și tristețea la fel...
Când
suferă ei și pe mine mă doare,
Din
înaltul ființei și până jos,
Nu
toate durerile sunt necesare,
Nu
toate gândurile sunt de folos...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu