Casa din duh...

28 Iulie 2020

Departe, acolo în zarea din zare,

Între văzduhul deplin și pământ,

E-o casă din aer ce nu-i de vânzare,

Cum să vinzi duhul ei sfânt?

Fără ea Valea doinește pustie,

Fără ea Dealul nu e rotund,

Atunci când afară e vijelie

În liniștea ei mă ascund...

Lângă un leagăn durut din nuiele,

La masa aceea, cioplită de tata,

Stau seara la cina cuvintelor mele,

Și-așa fără veste poemul e gata.

Căsuța mea plină de-aduceri-aminte,

Duhul din tine, știu, mă veghează,

În cohea de-alături miroase-a plăcinte

Și îngerii parcă din rame oftează,

De bună seamă și ei sunt flămânzi

Și-așa împreună întotdeauna am fost,

Acasa mea dragă, mereu mă ascunzi

În oftatul acela ce-l știu pe de rost...

........................................................

Ea nu-i de vânzare și așa o să fie

Și-atunci când copilul ce sunt se va duce

Cu dor de ea, de tine, poezie,

În leagănul din stele să se culce...

Nicolae Nicoară-Horia