Joi,
23 Iulie
2020
Între
mare și munte e sufletul meu,
Fără
odihnă și fără popas,
Pe
drumul acesta căutați-l mereu,
Călător,
de când îl știu, mi-a rămas!
Orice
cuvânt care umblă e viu!
Din
credința dată el nu se abate,
Între
munte și mare e poemul ce-i scriu
Întotdeauna
cu silabele neterminate...
Între
Mare și Munte e sufletul meu
Și
acolo o parte o să-mi rămână
Când
îl va chema Acasă Dumnezeu,
Luându-l
ca pe un copil de mână...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu