Ateul...

Vineri, 17 Iulie 2020

Ateule din lumea largă,

Cu chipul de tristeți tărcat

Și animalele se roagă

Și nimeni nu le-a învățat!

La ceas de seară ori în zori,

Pătrunse de un sfânt mister

Eu le-am văzut adeseori

Cu ochii ațintiți spre cer;

Biet maimuțoi cu fața tristă,

Orbit de ură, de nesomn,

Și ele simt că El există,

Ca Tată, Dumnezeu și Domn!

Ateule din lumea mare,

De tine nu știu dacă ești,

Iar tu, ca ființă vorbitoare,

În fiecare zi-L jignești,

Cu vorba ca o cobză spartă

Și cu blestemele din gând,

Dar El, din adevăr te iartă,

Mă-ntreb, și totuși, până când?

Nicolae Nicoară-Horia