Cuvinte cu miros de mir...

 

 

Ce plin de Lumină era sufletul tău

Când a plecat din lume, singur pe cale!

„Ferește-te din calea celui rău!”

Cum să uit, mamă, cuvintele tale?

 

Sub cerul acesta, nu-ntotdeauna senin,

Ele veneau de mult și de departe,

Le-am înțeles în viață rostul deplin,

De câte „ferește-te” n-am avut parte!

 

Ce liniște-albastră îmi coboară în vers!

Din Pacea ei netradusă, când mă inspir

Și-n vremea de astăzi aud tot mai des

Cuvintele Mamei, cu miros de mir...

 

Suspină Floarea Dorului dintre petale,

Din calea celui rău să-ți ferești fața,

Aud acum, Doamne și cuvintele Tale:

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”

Luni, 26 Octombrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia