„Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând...”
Traian Dorz
Circulă din vremi oculte, văduvite prin mulțime
Cu miros de veșnicie versuri, „versuri anonime”
Scrise de poeți în care lumea asta nemiloasă
Le-a fost, scorbură, celulă și mormânt în loc de casă:
Traian Dorz, Nichifor Crainic, Voiculescu, Radu Gyr...
Nu mai am aici putere pe de-a rândul să-i înșir,
Care-au îndurat sudalme, schingiuiri, însă nicicând
Nimeni n-a putut să șteargă Poezia lor din gând!
Simt în inimă și astăzi sângele cum se răscoală,
Clasici scoși cu-atâta ură din programa de la școală,
Răstigniți acum pe crucea fărdelegii cu Iisus,
Am crezut în Direptate, precum cred în Cel de Sus,
Dar mi-e vremea împotrivă, poate nu sunt fiul ei!
Într-o lume tot mai plină de tâlhari și farisei
Scriu și eu și câteodată deznădejdea stă la pândă,
Aștept clipa-n care iuda și pe mine-o să mă vândă...
Miercuri, 14 Aprilie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu