Sătui și ei de „vai” și de „au”,
De toată speranța ce se destramă,
Pleacă poeții, se duc, nu mai stau,
Cine-i trimite și cine îi cheamă?
Pleacă poeții, poate-i un semn,
Târziul coboară peste pământ,
V-am tot îndemnat și încă vă-ndemn,
Ascultați-le glasul în care mai sunt!
El nu v-amăgește și nici nu vă minte.
Pleacă poeții, nimeni nu știe
Cu câtă durere ard în cuvinte!
Ei sunt apostolii ce strigă-n pustie.
Sufletul lor în veci nu se vinde!
Nicio tăcere nu-i pune hotare,
Pleacă poeții, pe drum de merinde
Își ia fiecare Poezia ce-o are...
13 Aprilie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu