Ev. Matei 5, 1-12
Poemul acesta, ca un grăunte,
Rodească în inima plină de rouă,
Ascultați Predica Lui de pe Munte:
Poruncile sunt zece, Fericirile, nouă!
Cu luare-aminte vă rog să-i citiți,
Cuvintele scrise cu tainic fior:
Fericiți cei săraci cu duhul, (cei smeriți)
Toată împărăția cerurilor este a lor!
Din casele mici, ori din palate,
Fiecare unde i-a fost dat să stea,
Fericiți cei ce plâng cu lacrimi curate,
Când toți aceia se vor mângâia!
Cine nu crede în calea cea dreaptă,
Fie-i tovarăș de-a pururea vântul,
Fericiți cei blânzi în vorbă și-n faptă
Că aceia vor moșteni pământul!
Căutați Dragostea și vă-mpăcați
Cu-aproapele vostru dintru lumină,
Fericiți cei flămânzi și-nsetați
De Dreptatea ce o să vină!
Cuvintele-acestea pe care le spun
Sunt ca o Duminică binecuvântată,
Fericiți cei milostivi, (cu suflet bun)
Miluiți vor fi la vremea dată!
Fericite sunt aripile gata de zbor
Aici, între ele e sufletul meu,
Fericiți cei curați cu inima lor
Că aceia vor vedea pe Dumnezeu!
Omul cu sinea lui să se-mpace
Și cu aproapele din preajma sa,
Fericiți sunt făcătorii de pace,
Fiii Tatălui se vor chema!
Fericiți cei prigoniți pentru dreptate,
Acelora este-mpărăția cerurilor,
Fie-vă depline Fericirile toate,
Cu tot Adevărul din slovele lor!
„Fericirile”-acestea mereu să vă stea
În sufletul vostru ca niște făclii,
„Fericiți veți fi când din pricina Mea
Vă vor ocărî și vă vor prigoni!”
Duminică, 11 Aprilie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu