Când plânge un copil în miez de noapte
Se sparge-n cioburi liniștea din gând,
Copilăria mea cu mere coapte
Spre tine-aleargă dorul meu flămând
Și-acolo-n Munți, lângă un leagăn mut,
În genunchi sufletul meu recită
Poemul întru care mă strămut
Cu fiecare clipă fericită...
Mă simt ca Noe la potop, pe arcă
Și-afară plouă-ce străine hoarde!
Când plânge un copil din ceruri parcă
Se-aude bruma peste flori cum arde...
Vineri, 16 Aprilie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu