Afară plouă peste flori când scriu
Și ploaia o aud în geam cum bate,
De ce nu dormi? La tine e târziu,
Aprilie-i trecut de jumătate...
Tu singură e greu să mi te culci
Și așternutul rece ți se pare,
Doar vântul trece tânăr printre nuci,
De-i obosit când se-odihnește oare?
Nici pruncul să-l adormi nu poți cu sila,
Cum nu adoarme luna după nori,
La mine-n suflet a intrat Copila
Și stăm de vorbă până către zori...
Știu că te-ntrebi, așa, de curioasă,
Ca orișice femeie pe pământ:
Ce tot vorbim cu fata cea frumoasă
Până se face ziuă în cuvânt?
19 Aprilie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu