A-nceput să crească noaptea peste noi,
Ziua din fereastră e tot mai puțină,
Noiembrie e-aproape, ca trunchiul de altoi,
Degeaba-ncearcă unii din cale să-l ațină!
Da, o să-mi fie Ziua, din zile, în curând,
Când pruncul, cel din leagăn, statornic mă îngână
Și Toamna se va duce, toate se duc pe rând,
Nimic nu-i dat veciei din lume să rămână...
Tu, Dragoste, din toate, tu nu te încovoi,
Ea, Vârsta, pentru tine nicicând nu-i o povară,
A-nceput să crească noaptea dintre noi,
Nu auzi cum scade ziua din afară?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu