Sufletul omului nu se desparte,
El vine și pleacă întreg pe furiș,
A murit Iancu? Ce cuvinte deșarte!
A murit Iancu la Baia de Criș
Nu de durere, ci de tristețe,
Regele nostru, Geniul pustiu,
Neamul meu ar trebui să învețe:
„A murit Iancu, pentru mine, cel viu!”
Moartea nu poate nimeni să o evite,
Călător pe sub soare, sub stele,
Uitați-vă la hainele lui ponosite,
Cât Adevăr ascunde sub ele!
Ca pruncul de mamă ținut de cuvânt
Poemul acesta nu are tihnă,
Iartă-mă, Doamne, nevrednic ce sunt,
Și dă-i Crăișorului nostru odihnă!
9/10 Septembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu