Totul în jur mi se pare postum,
Asemenea Iancului, încă în viață,
O să îmi scriu Testamentul de-acum,
Vai, cine-l citește și cine-l învață?
Prietenii mei, dușmani tot mai mulți,
Nu am averi, nici comori tăinuite,
Ce liber se simte Copilul din Munți,
Copilul acela niciodată nu minte!
Cuvintele încă sunt vii din glas,
Mi se-nfioară mâna când scrie,
Din puținul acesta totul vă las,
De când tot strig bezmetic în pustie!
Pe rugul Dragostei mă mistui de viu
Și chinul acesta mi-e atât de drag,
Am vrut și eu fericită să-mi știu
Națiunea aceasta din care mă trag!
Dar totul în jur mi se pare postum,
Asemenea Iancului, încă în viață,
O să îmi scriu Testamentul de-acum,
Vai, cine-l citește și cine-l învață?
18 Septembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu