Îl tot înmormântăm pe Iancu...

 

-Restituiri-

Se surpă dinspre noapte flancu',

Se umple Versul meu de plâns,

Îl tot înmormântăm pe Iancu,

Dar niciodată îndeajuns...

Degeaba ființa mea e tristă

Dinspre pământ și până sus,

Eu cred că moartea nu există

De la-nvierea lui Iisus!

Cei dragi, e-adevărat, ne pleacă,

Nimeni nu știe unde sunt,

Rămâne inima săracă

Și noi mai singuri în cuvânt...

Îl tot înmormântăm pe Iancu,

Dar pentru Iancu moarte nu-i,

Se surpă dinspre moarte flancu',

Ce viu rămâne-n duhul lui!

Nu sunt de ajuns cuvintele...

Nu sunt de ajuns cuvintele,
Nici tăcerile Moţilor nu-s!
Astăzi coboară în lut osemintele,
Sufletul se uită la noi de sus.

El ne ştie pe fiecare în parte
Cât suntem de români şi de buni,
Ce Dor ne adună, ce gând ne desparte
De Tricolorul dintre goruni...

Câmpiile Blajului, Târnavele gem,
Arieşul tău, Iancule-Avrame, e viu,
Astăzi din cerul acestui Poem
Cineva-mi spune că nu e târziu

Până mai este din Vis o fărâmă,
Până mai ard cucuruzii în brazi,
Până cad lacrimi şi stele-n ţărână,
Înseamnă că Ochiul acela e treaz!

Şi-acelora care-ţi aduc osanale
Cu Numele tău lăudându-se-apoi,
Să le ieşi, Bunule, noaptea în cale
Şi tot Adevărul să ţi-l iei înapoi!

Nu îmi sunt de ajuns cuvintele
Şi nici tăcerile voastre nu-s!
În pământ se întorc osemintele,
Sufletul Iancului e tot mai sus...

13 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia