Trăind în armonie de-a pururea cu sine,
Oricât e viața asta de tristă, de ciudată,
Cu jurăminți solemne, cu prietenii meschine,
Poetul nu e singur, nu-i singur niciodată!
Nu-i niciun întuneric în stare să-i atace
Lumina cea dintâie, rămasă-n ochii lui,
Cu el este cuvântul chiar și atunci când tace,
Poetul nu-i slujbașul plătit al nimănui!
Cel târâtor prin soartă, disprețuiește zborul,
Poetul nu e singur în suflet și în gând,
La porțile-ncuiate el nu e cerșetorul,
Oricât ar fi în viață de gol și de flămând...
Ce dragă mi-e lumina din zările celeste
În fiecare noapte spre ziuă când mă sui!
Poetul nu e singur, nici Dumnezeu nu este,
E-atâta armonie în Trinitatea Lui!
15 Septembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu