sâmbătă, septembrie 25, 2021

Nu mai pot să tac...

 



Nu mai pot să tac, să urlu-mi vine,

Crapă de durere piatra, lemnul,

Aud cum geme sufletul din mine,

Întotdeauna îi ascult îndemnul


Și sângele nu-i sânge, e cerneală

Ce clocotește-inima mea vie:

Ridică-te din oarba amorțeală,

Ia paloșul cuvintelor și scrie!


Despică întunericul de-afară

Și-alungă norii gata de furtună,

Cerne vremea lacrimi peste Țară,

Ori lăcrimează spinii din cunună?


Nu mai pot să tac, să urlu vreau,

Crapă de durere lemnul, piatra,

Nici liniște strămoșii nu mai au

Din Apusenii mei și până-n Tatra...

25 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

Niciun comentariu: