Mă
simt legat de ei pentru vecie,
Precum sunt zalele de lanţul
lor!
Dacă o fi s-adorm în Poezie
Tot înspre Munţi îmi voi
trimite-un Dor
Ce l-a avut şi el atunci-Nebunul!
Cel
mai înţelept de pe pământ!
Mă doare ne-odihna-i sub Gorunul
A
cărui ramuri astăzi nu mai sunt...
Mă simt legat de ei şi
ei de mine,
Cum gemenii de pieptul Maicii lor,
Senini de sunt
şi mie-mi este bine,
De plâng Acolo, pleoapele mă dor!
Şi
iarăşi vin să spun, nu-i întâmplare
Că versul meu miroase a
răşină,
Mi-au dat un nume, dureros de mare,
Un nume
de-Adevăr şi de Lumină!
Nu-i laudă, e mântuire
poate
Fiorul care-l port prin trup mereu-
Mă simt legat de ei
până la moarte,
Mă simt legat până la Dumnezeu!
El
Este, va fi Singurul în stare
Să mă dezlege de Blestemul
lor,
Cum
nu e altul mai sublim sub soare-
Mă simt legat, ca Umbra Lui, de
nor...
Nicolae Nicoară-Horia
Sohodol-Leagănul copilăriei mele
Din Albumul ACASĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu