Iar îți scriu scrisoare, maica mea iubită,
Ca-ntotdeauna dumneata mă crezi,
Se împarte Țara și-așa-i împărțită,
Unii sunt albaștri, alții tot mai verzi...
Liniște în gânduri nu mai am defel,
Libertatea noastră e bătută-n cuie,
Sunt prea mulți bătrânii, tinerii la fel,
Sufletul nu poate nimeni să-l încuie!
Anticriștii lumii tot mai harnici sunt,
Zi și noapte-ntr-una ne pândesc târziul,
Să nu-i mai încapă viața în cuvânt,
Singura avere fie-le sicriul!
Tu, măicuță dragă sufletului meu
Cu credința-n lacrimi roagă-te fierbinte
Să ne ocrotească bunul Dumnezeu,
Să-i mai putem spune Tată sau Părinte!
21 Septembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu