marți, octombrie 12, 2021

Suflete-al meu...


Suflete-al meu, eu știu că vrei,

M-ai duce undeva, m-ai duce

Într-o cabană-n Munții mei,

Niciun urât să nu ne-apuce


Și-acolo-n liniștea doinită

Peste pădurile de brazi,

Străin de orișice ispită,

În apa sfântă să mă scalzi;


S-ascult cum cum curge peste noi

Ca-n ziua cea dintâi lumina,

Nu suntem singuri amândoi!

Cu tine ispăși-voi vina,


Copil de-a pururi printre Moți

Tot hoinărind pe serpentine,

Suflete-al meu, eu știu că poți,

Niciun Poem nu-i fără tine...

12 Octombrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu: