Te-aud oftând, poete: e-atât de scurtă viața
Și-atât de trecătoare ca umbra unui gând!
Tu spală-ți în lumina din Poezie fața,
Lumina izvorâtă de unde și de când?
Îmi vine dinspre-Acasă mirosul sfânt de brazi
Și sufletul se umple de-o liniște ciudată,
Nimicul se alege din tine de nu arzi,
Iubirea nu își stinge dogoarea niciodată!
Țărâna se întoarce de-a pururi în țărână,
Cum orice întrebare se-ntoarce în răspuns,
Ce scurtă este viața și-așa o să rămână,
Nu o să-mi spună nimeni că a trăit de-ajuns!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu