De-atâtea ori ți-am amintit, știi bine,
Că locuiește Dumnezeu în mine
Sub chipul întreit din poezie
Și tot ce spun și tot ce tac-El știe,
Știe gândul care-ți stă sub tâmple
Și Dragostea ce o să ni se întâmple,
Din Răsărit și până la Apus
Nimic nu-i fără El, precum s-a spus!
Dacă iubesc, precum iubesc o floare,
Dacă te mint, pedeapsa-i și mai mare,
Acum e toamnă, bruma e pe-aproape
Ai grijă de lumina de sub pleoape...
De-atâtea ori ți-am amintit, știi bine,
Că locuiește Dumnezeu în mine,
Îl simt când tac și mai ales când scriu
E-atât de între noi și-atât de viu!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu