Dreptatea, ce-i Dreptatea și unde s-a ascuns?
Mă strigă Adevărul cu ochii plânși pe nume,
La întrebare, Doamne, nu mai găsesc răspuns!
Se-aud cum urlă lupii, tot mai flămânzi prin lume...
În peștera din Munte și rugăciunea plânge,
Lumina pustnicită din întuneric geme
Și sufletul din mine ca pâinea mi se frânge,
Simt mâna Ta pe fruntea cea plină de poeme...
Ce liniște înaltă mă prinde dintr-odată!
Cum cresc din mine aripi, cu ele-nvăț să zbor,
„Să nu mă tem?” Porunca ce clară mi se-arată
Și trupul mi se umple de-același sfânt fior!
4 Octombrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu