Când eram copil, țin minte,
Mă visam să fiu bătrân,
Știu că n-am fost prea cuminte,
Nu m-a alintat la sân
Viața asta, dulce-amară,
Plină de-Adevărul ei,
Am crescut de mic la țară
Printre zâne, printre zmei...
Nu se vindecase încă
Lacrima după război,
Tata era dus la muncă,
Mama se-ngrijea de noi;
Eu cu fratele mai mare
Pășteam vitele pe plai,
N-aveam vreme de pierzare,
Tot „no,gata? și „no, hai!”
Mai plecam și noi de-acasă
După fluturi, după nori,
Tristă viață, dar frumoasă
Și ce sfinte sărbători!
Vremea astăzi de nu-i multă
Niciodată nu mă plâng,
Pruncul de atunci ascultă,
Cânt-o mierlă sus în crâng;
Cântecul mi-aduce-aminte
De-un copil culcat în fân,
Știu că n-am fost prea cuminte,
Nici acum când sunt bătrân...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu