Am fost în vie, prieteni, la cules,
Întotdeauna când mă duc în vie
Pășesc acolo ca prin univers
Cu bucuria din Copilărie...
E-o liniște atâta de înaltă!
Lumina sfântă curge în potire,
Simt sufletul din mine cum tresaltă,
Precum izbucul de la Mănăstire!
Adun cu grijă boabele de rouă,
Cum le-adunam acolo-n Munții mei,
Când harnice sunt mâinile-amândouă
Orice lucrare este cu temei...
Un graure flămând, zburând în grabă,
Era iscoada unui stol...disjuns,
M-a întrebat și încă mă întreabă
De strugurii pe care i-am ascuns.
Se odihnesc în must și el în vin
Și ce odihnă binecuvântată!
Am fost în vie, de acolo vin,
Cu Poezia care mi-a fost dată...
5 Octombrie 2021, spre seară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu