El n-are vârstă, numai alinare,
Ferice fie aerul ce-l cântă!
Când îl aud se face sărbătoare,
Când îl respir minunea mă înveșmântă.
De unde vine? Mă întreabă gândul,
Eu știu că de acolo, din văzduh,
Precum e versul meu, înfiorându-l,
Cel plin de pace, de-adevăr și duh,
Fără de care în cuvânt când scriu,
Fără de care pe pământ când tac
S-ar face întotdeauna prea târziu,
Ce trist mi-ar fi poemul și sărac!
De-aici, din Umbra stelei ce mă spune,
Dacă e steaua mea nu știu defel,
Ascultă-mi, Doamne, dreapta rugăciune,
Nu ne lăsa nicicând orfani de el!
Când îl aud se face sărbătoare,
Când îl respir minunea mă înveșmântă,
El n-are vârstă, numai alinare,
Ferice fie aerul ce-l cântă!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu