De-atâta frumusețe n-ai unde te ascunde,
E toamna pentru mine un anotimp divin
Și gândurile noastre ne sunt tot mai flămânde,
Când strugurii din vie bolborosesc în vin...
Ce-ai dăruit în viață să nu ceri înapoi,
Lumina împărtășită nicicând nu-i o povară,
Nu-i bai că pică frunza în clipa dintre noi,
Atât cât se cuvine, ne-am bucurat de vară!
Nuntașii de pe vremuri se-aud venind pe drum,
Din amintiri răzbate o muzică ciudată,
Cu-aceeași bucurie să ne-adunăm de-acum
Risipa fericită în care-am fost odată...
Copilărind prin ierburi, acolo sus, pe Deal
Același prunc mă cheamă neliniștit acasă,
De m-au născut părinții din toamnă în Ardeal
Eu n-am văzut în lume o alta mai frumoasă!
Nicolae Nicoară-Horia
Picturi:
Ioan Nicoară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu