Poetul nu vă minte niciodată,
Cu simplitatea-n suflet și în glas
V-am scris de „pașaport” la vremea dată,
Unii au strâmbat atunci din nas...
Despre culoarea lui ce pot să spun?
Mă strigă adevărul din cuvânt,
E veștejită frunza din gorun
Și Iancu n-are liniște-n mormânt!
Se-ntunecă vederea dinspre zare
Și drumul se-mpuțină către-Acasă,
Nu sunt mâhnit că nu mi-au dat crezare,
Alte griji pe gânduri îi apasă...
Dar nu e bine, Doamne, nu e bine,
De pașaport Tu n-ai nevoie, știu,
Cât de străină-i vremea care vine
Și-n urma ei târziul din târziu!
23 Octombrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu