Mulțumesc și dăruiesc...

 

 

Nici nu mai știu spre unde să apuc,

M-ai dus de mână-n până-n viitor

Și m-ai lăsat acolo singur cuc,

Vederile de-atunci și azi mă dor...

 

Nu mai găsesc liniște sub soare,

În care de copil mi-am petrecut,

Prezentul de aici și el mă doare

Cu gândul rătăcit înspre trecut!

 

Ce vremuri mi-au fost date să trăiesc,

Cu ce sunt vinovați părinții mei?

Și totuși, Doamne, Ție-Ți mulțumesc

Pentru toate, pân-o să mă iei

 

Acasă, lângă tine-acolo sus,

Din lumea asta unde m-ai trimis

Poet în Munții cei mai din Apus

Și mi-ai dat cuvinte pentru scris...

Duminică, 11 Ianuarie 2026

 

Atunci când șarpele

I-a întins mărul

Evei,

Când Eva

L-a dăruit lui Adam,

Nici ea,

Nici

El

Nu își mai aduc aminte

Cine a spus

Întâiul-

Mulțumesc...

 

Harul primit îmi stăruie-n minte!

Mulțumesc și dăruiesc mereu,

De copil am crescut cu aceste cuvinte

Acolo în inima Satului meu!

 

Mulțumesc, mamă, mulțumesc, tată,

Mulțumesc, fratele meu drag,

Nu uit, nu vă uit niciodată,

Cu dimineața așteptându-vă-n prag...

 

Mulțumesc așa cu mânuțele mele

Ca două aripi întinse spre voi,

Mulțumesc, Doamne, pentru toate cele,

Deplină să fie mulțumirea-ntre noi!

 

Mulțumesc totdeauna atunci când Te chem

Și mâna Ta o simt părintește pe frunte,

Mulțumesc pentru sufletul acestui Poem

Dimineața mereu, cu privirea spre Munte...

 

Mulțumesc! Și cuvântul acum lăcrimează,

Fie-i Lacrima binecuvântată în veac,

Mulțumesc îngerului care-mi dictează

Ce să scriu din Viață și ce să tac...

 

Nicolae Nicoară-Horia