Botezul Domnului...

 

 

Ce-i Poezia? Suflare de vânt,

Cu ea am fost botezat și eu,

Iordanul se întoarce în cuvânt

Și cuvântul e la Dumnezeu...

 

Din răsărit și până la apus

Ce-înaltă-i Clipa și adevărată,

Proorocul botezându-L pe Iisus!

Vederea asta pururi mi se-arată.

 

Să nu mă întrebați de unde vine,

Nici prea devreme și nici prea târziu

Simt Duhul cum coboară peste mine,

De fiecare dată când îl scriu.

 

Se umple gândul de fiorul sfânt,

Ca apa din izvoare tulburată,

Cuvintele cât de sărace-mi sunt!

Nu-l vor putea traduce niciodată...

Marți, 6 Ianuarie 2026

 

 

Dumnezeiasca Arătare...

 

E Sărbătoare și așa să fie,

Ca un străin eu nu Te-am cunoscut,

De-atâtea ori Te-ai arătat și mie

Chiar și în ziua-n care m-au născut

 

Părinții mei, pe-un deal dinspre lumină

Și nașterea n-a fost întâmplătoare,

Azi cred în Arătarea Ta divină,

Dumnezeiască, dulce Arătare!

 

S-a-nfiorat și apa din Iordan

Și de atunci se tulbură mereu,

Din clipa sfântă când Proorocul Ioan

Te-a botezat ca Fiu de Dumnezeu!

 

Și astăzi se aude din văzduh-

„Acesta-i Fiul Meu!” A câta oară?

Și-n chip de porumbel același Duh

Peste făptura noastră se pogoară...

..........................................................

S-au deschis cerurile, zăvoarele cad,

Nicio teamă să nu te cuprindă,

Suntem tot mai departe de iad,

Câtă pace e-n casă sub grindă!

 

Se-aude Duhul plutind peste noi,

Ca în Clipa aceea logodiți sub cunună,

Parcă ne cheamă Dumnezeu înapoi

În Raiul în care-am copilărit împreună...

 

I-a fost dat Omului pe pământ să iubească,

Dragostea să-i fie Izvorul cel viu,

Poezia-ce Arătare Dumnezeiască!

Nu mă atinge atunci când o scriu...

 

Nicolae Nicoară-Horia