Fericitul stihar...

 

-Cuvinte duminicale-

 

Nu-i nimic pe pământ fără Dor!

Nu simți cum te ning cuvintele mele

Atingându-ți ochii și sufletul lor?

Ele niciodată nu știu să înșele...

 

Cuvintele-acestea și toate-mpreună

Pe care îngerul mi le spune mereu,

De unde suntem risipiți ne-adună,

Precum culorile din curcubeu!

 

Îmi duminică gândul atunci când le scriu

Și ființa întreagă se umple de har,

În ele niciodată nu e târziu!

Acolo mă simt fericitul stihar...

 

Bucurie sfântă...

 

De-o rouă sfântă ochii mei sunt uzi,

Nu-i altă bucurie mai deplină

Decât atunci când obosit auzi

Că Poezia vindecă și-alină!

 

Știam și eu, contemporan cu vântul,

Cu aerul și apa din izvoare,

Câtă putere are-n veci cuvântul,

Fără de el nu e nimic sub soare.

 

De-aceea l-am iubit de când mă știu

Umblând prin lumea asta prea îngustă,

Întotdeauna eu mă rog când scriu

Și clipa rugăciunii e augustă.

 

Sunt fericit, nu pot să spun că nu-s

Atunci când de cuvântul meu se-atinge

Un om rănit, de boala lui răpus,

Și simt lumina peste el cum ninge...

 

Au fost destui, e-adevărat și-aceia

Care-au scuipat în versul meu flămând,

Dar nu s-a stins din miezul lui scânteia,

Cum poți să frângi dogoarea unui gând?

 

De-o rouă sfântă ochii mei sunt plini,

Nu-i nici o bucurie mai curată

Decât lumina sângerând sub spini

Întru Învierea care ne-a fost dată...

 

Nicolae Nicoară-Horia